TEATRUL BULANDRA
prezintă
MASTERCLASS ALEXANDRU DARIE și ȘTEFAN CARAGIU
TANGO
de SLAWOMIR MROZEK
Traducerea: STAN VELEA
Data premierei: 28 martie 2016
Durata spectacolului: 2h30 cu pauză
Distribuţia:
Artur ................................IONUŢ TOADER
Ala ...................................ELIZA PĂUNA
Edek ................................CONSTANTIN DOGIOIU
Eleonora .........................ANA-IOANA MACARIA
Stomil ..............................DORU ANA
Eugenia ..........................MIRELA GOREA
Eugen ..............................ION CHELARU
Regia: LAURA VLAD
Decor: EMILIA FURDUI
Costume: WILHELMINA ARZ
Light design: ALEXANDRU DARIE
Muzica: NIDAL HAMAD
Mişcarea scenică: KRISTA SANDU
Prelucrare și montaj video: BOGDAN MARINA
Proiectie video: MARIAN TITIRIGĂ
Regizor tehnic: ALINA MANU
Lumini: FLORIN MANU
Sunet: VLAD STAN
Fotografii: ADI BULBOACĂ
TANGO este unul dintre cele mai bune texte dramatice scrise în secolul XX. Mrožek surprinde viziunea conceptului socio-politic al lumii prin intermediul unei familii doborâte de nevoia de a găsi un sens într-o existenţă lipsită de orice sens.
Reprezentând tot ce e mai bun şi tot ce e mai rău în condiţia umană, TANGO reflectă o gândire care priveşte dincolo de raţiune, reuşind să distrugă toate clişeele impuse de societate.
După premiera spectacolului „Tango” de Sławomir Mrožek, pus în scenă la Teatrul Bulandra (sala Toma Caragiu Studio Space), am plecat nutrind convingerea că am văzut un „teatru în teatru” experimental, mustind de idei, admirabil jucat, în care regizoarea Laura Vlad şi-a propus să ne comunice totul.
„Tango”-ul de la Bulandra e un spectacol deschis, de la care fiecare poate duce acasă propria sa interpretare.
„Tango”-ul de la Bulandra e un dans ameţitor, cu certe momente de strălucire conferite de virtuozitatea cu care sunt rostite replicile, de modul în care a fost realizat decorul, de costumele pentru care trebuie să o felicit pe Wilhelmina Arz, de lumini (Alexandru Darie) şi de muzică (Nidal Hamad). Horia Ghibuţiu
Sub zodia unor corifei – Alexandru Darie şi Ştefan Caragiu – Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, Studio Space, prezintă un „Tango” de mare clasă artistică, împlinit pe toate planurile – actoricesc, regizoral, scenografic – pentru care cuvintele ar fi puţine şi sărace, dacă n-ar avea rostul de a fixa şi, implicit, de a re-da ceva din fluviul de emoţie magică în care piesa lui Slawomir Mrozek ne-a purtat. Rod al unei colaborări perfecte între generaţii de actori şi regizor, scenografi, cu un excelent lighting şi, respectiv, sound design (Alexandru Darie/Nidal Hamad) „Tango” este un spectacol de masterclass semnat de actorii Ionuţ Toader, Eliza Păuna, Constantin Dogioiu, Ana-Ioana Macaria, Doru Ana, Mirela Gorea, Ion Chelaru, de regizoarea Laura Vlad, de scenografele Wilhelmina Arz (costume) şi Emilia Furdui (decor), mişcarea scenică fiind semnată de Krista Sandu. Luminiţa Batali
Spectacolul e lucrat cu multă fineţe, bine dozat, fără momente statice, reuşeşte să producă tensiuni şi să le menţină pe frecvenţa optimă. Sunt câteva momente excepţionale, cum ar fi scena în care Arthur îşi îmbie tatăl să se răzbune pe soţia adulteră, sau cel al dialogului dintre Eleonora şi Ala, din ziua nunţii ratate. Deşi perfect coerent până spre final, demersul regizoral sare brusc, în punctul terminus, dintr-o convenţie estetică într-alta, mai precis dintr-o formulă de tip modernist în plin spectacol postmodern, căţărând pe piedestal un discurs al lui Foucault. Ilinca Bernea
"Acţiunea" se petrece într-un spaţiu şi un timp nedefinite. În casa lui Stomil şi a soţiei sale Eleonora trăiesc, în afara celor doi, fiul lor Artur, bunica acestuia, un unchi şi un individ straniu, alunecos şi cu o moralitate discutabilă, Edek. Locuinţa este într-o evidentă dezordine, atât la propriu cât şi la figurat (regulile de comportament, de convieţuire şi raportarea la un set comun de valori sunt lăsate la voia fiecăruia).
Stomil (Doru Ana) e grobian, plin de sine, suficient, obsedat de experimente hilar de hazardate; Eleonora (Ana Ioana Macaria) e superficială, aeriană, infidelă, influenţabilă; Bunica (Mirela Gorea) e cartofoare, duplicitară, kitsch; Unchiul (Ion Chelaru) este ramolit, blajin, pus pe şotii; Edek (Constantin Dogioiu) e animalic, cinic, oportunist; iar Artur (Ionuţ Toader), un Hamlet modern cu nelinişti adolescentine şi ambiţii de lider, convingeri ireconciliabile şi patimi maladive. Răzvana Niţă
Ca tânăr regizor este un act de curaj nebun acela de a te apropia de un text cum este Tango. O piesă încărcată de semnificații, de subtilități, de absurd și diverse trimiteri politice din istoria apropiată a Europei. Un text pe alocuri greoi, încâlcit, plin de filosofie deloc facilă, nu ușor de reprezentat pe scena unui teatru. Și totuși, la Sala ”Toma Caragiu” Studio Space a Teatrului ”Bulandra”, Laura Maria Vlad, tânără regizoare, a îndrăznit să se apropie de piesa lui Mrożek. Și bine a făcut. Căci se pare că a avut și are un simț dramatic și estetic ieșit din comun, simțuri ce se vădesc a fi de bun augur în această alegere teatrală. Tudor Sicomas
