RICHARD AL III-LEA

 

 

 

RICHARD AL III-LEA

de William Shakespeare

Regia Andrei Şerban
Traducerea și adaptarea Daniela Dima

 

 

 

IMG_1141
IMG_1145
IMG_1145a
IMG_1150
IMG_1158
IMG_1162
IMG_1169
IMG_1174
IMG_1184
IMG_1188
IMG_1189
IMG_1208
IMG_1210
IMG_1213
IMG_1227
IMG_1237
IMG_1245
IMG_1247
IMG_1252
IMG_1257
IMG_1281
IMG_1291
IMG_1322
IMG_1331
IMG_1345
IMG_1351
IMG_1369
IMG_1377
IMG_1389
IMG_1415
IMG_1548
IMG_1593
01/32 
start stop bwd fwd

Data premierei: 15 martie 2019

Durata: 3h45

 

Distribuția:

Richard …………………………………………………....................MARIUS MANOLE
duce de Gloucester, mai târziu regele Richard al III-lea

Regele Eduard al IV-lea
Un ucigaș                                                                                     GEORGE IVAȘCU
Lordul Primar al Londrei

Regina Elisabeta
soția lui Eduard al IV-lea                                                                RODICA LAZĂR
Un călugăr

Regina Margaret
văduva regelui Henric al VI-lea
Copilul Eduard, prinț de Wales                                                  CORNEL SCRIPCARU
fiul lui Eduard al IV-lea
Shakespeare

Lady Anne,
mai târziu ducesă de Gloucester și regină,  anterior
casătorită cu Eduard, fiul regelui Henric al VI-lea;
                        ALEXANDRA FASOLĂ
Un Călugăr

Ducele de Buckingham ………………………………...................CĂTĂLIN BABLIUC

Hastings, Lordul șambelan                                                           ADRIAN CIOBANU
Un Cetățean

George, duce de Clarence, fratele lui Richard al III-lea
Lord Rivers, fratele Reginei Elisabeta                                          CONSTANTIN DOGIOIU
Sir Richard Ratcliffe
Un cetățean

Brakenbury, locotenent al Turnului
Dorset, fiul lui Elizabeth dintr-o căsătorie anterioară                     ALIN STATE
Catesby

Lord Stanley
Un Ucigaș                                                                                     LUCIAN IFRIM
Un Cetățean

Ducesa de York …………………………………………. ................MIRELA GOREA
mama regelui Richard al III-lea, a lui George, duce de Clarence și a regelui Eduard al IV-lea

Copilul Richard, duce de York
O Cetățeană                                                                                   CATINCA MARIA NISTOR
Un Căpitan

 

Regizor artistic ...................................... Andrei Șerban

Regizor asociat……….………………….Daniela Dima

Decor ..................................................Andrei Șerban

Consultant spațiu scenic …..………....Octavian  Neculai

Costume ...............................................Fruzsina Nagy

Muzica ..................................................Raul Kusak

Hair styling ............................................Ligiana Mandea

Make-up.................................................Valentina Sandovici, Cristina Sinoaie

Asistent decor.......................................Vladimir Iuganu

Asistent costume…………….................Dalma Zsuzsanna Szőke

Regizori tehnici ......................................Alina Manu, Daniel Constantinescu

 

Andrei Şerban:

Spectacolul, care se conturează în repetiții cu o viteză și intensitate mai mare decât cea cu care sunt obișnuit, aduce la lumină, ca să-l citez pe amicul Biță Banu, «noaptea shakespeariană, noaptea politică, noaptea crimelor și a nebuniei, noaptea exceselor, a exceselor criminale, a exceselor sexuale și de tot felul». O lume pe care autorul aproape a fotografiat-o, ca un document al timpului. Dar acest reportaj minuțios și profund nu e doar politic și social. E o altă oglindă a sufletului (tema constantă a bardului) și evidențiază aspecte noi, șocante ale motivelor care au provocat dezastrul, nu doar pe plan individual, ci al unei țări ajunse în ruină. Dar acum o altă lume, tulburător de modernă și  incredibil de adevărată, se conturează pe scena de la sala Liviu Ciulei de la Bulandra, sub ochii noștri uluiți.

Richard: actor și regizor politic

Richard al III-lea este una din piesele de tinerețe ale lui Shakespeare, care a fost jucată prima oară  la Londra aproximativ în 1593. Dar de atunci  până  azi personajele, în frunte cu RICHARD însuși, nu și-au pierdut nimic din fascinația pe care au avut-o acum mai bine de 400 de ani. 

Richard face parte din seria de așa-ziși  "monștri amorali" shakespearieni,  împreună cu Iago, Edmund și Lady Macbeth, a căror artă a manipulării pare să fie școlită de  Prințul lui Machiavelli. Oare personajul acesta monstrous, Richard, poate fi umanizat ?! 

Dar  cei din jurul lui cum sunt ? Doar sunt victimele lui sau chiar ei sunt cei care provoacă răul? Și acest temut serial killer, Richard,  e doar o simplă manifestare a întunericului, sau acțiunile sale  pot fi justificate? Oare personajul trebuie demonizat, sau dimpotrivă, poate fi văzut și înțeles din perspectiva timplului și a mediului înconjurător, al unei elite politice slăbite de lupte pentru putere, interese personale și egoism feroce, care dă șansa unei noi dictaturi ,de o cruzime surprinzător de perversă, să fure puterea!?

Ca orice politician viclean, în clipa în care ia puterea, Richard transformă lumea într-un teatru în care el este simultan și actor, și regizor. Citind piesa, poți simți că acele replici pline de anxietate sunt  ecouri ale evenimentelor pe care le trăim zilnic acum, oglindesc  ce se petrece în lumea de azi. Privită astfel, piesa devine o oglindă simbolică a unei disonanțe sinistre: o națiune care se auto-distruge, care se dezmembrează vertiginos sub ochii noștri. Și care este rolul nostru de spectatori?  Cum plecăm acasă? De ce am ales să jucăm Richard al treilea acum ? 

Andrei Șerban, Confesiune:

”Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune “în exclusivitate” despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund... cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi  detestat, condamnat și urât? 

De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident nu ajută la  nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă ca să eviți clișeul, e  preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral? 

Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află.”

 

Răzvana Niță: Nu cred că am văzut niciodată un spectacol mai izbutit şi mai tulburător din punct de vedere plastic. Soluţiile scenografice incredibile (Andrei Şerban, Octavian Neculai), costumele (Fruzsina Nagy) care completează personalitatea personajelor şi care nu sunt doar imagine, look, ci mai ales componentă caracterială redimensionând şi dând amploare şi consistenţă mesajului, împreună cu muzica „gestionată” cu talent, pasiune, farmec şi umor de Raul Kusak, se constituie într-un produs artistic unitar, spectaculos, dinamic şi remanent.

Grigore Cartianu: Inteligența artistică a lui Andrei Șerban, grefată pe o creativitate pe care numai geniul o poate da, a făcut din clasicul „Richard al III-lea” – jucat și răsjucat pe scenele lumii – o bijuterie de o actualitate zguduitoare. Marele regizor pune în gura personajelor sale, cu o ușurință de maestru, replici culese din realitatea vremurilor pe care le trăim.

Alice Năstase Buciuta: Regăsind în lumea de secol XV mizeria societății noastre românești de secol XXI m-a străfulgerat gândul că nu arta sa rafinată pe cele mai nobile scene ale Vestului, nu cunoașterea limbii engleze până-n măduva ei de fum și lumină, nu interacțiunea sa de la egal la egal cu textele lui Shakespeare l-au făcut pe marele regizor Andrei Șerban să mai nască o capodoperă, ci tocmai împletirea lui înaltă de gene românești, admirată și recunoscută pretutindeni în lume.

Horia Ghibuțiu: Ce face regizorul în „Richard3” e un act artistic înălțător. De la decorul pe care l-a imaginat alături de Octavian Neculai (cromatica schimbătoare devine actantă, o coloană vizuală care completează acțiunea de pe scenă) și costumele splendid concepute (Fruzsina Nagy și Dalma Zsuzsanna Szőke) până la pilonii actoricești pe care se sprijină acest Shakespeare purtând inconfundabila marcă Andrei Șerban.

Judy Florescu: Cuvintele sunt prea mici pentru a descrie o experiență de o asemenea amploare, dar a fost o binecuvântare și o onoare să pot face parte din publicul richardian bulandrian, iar acum să pot consemna un lucru ce nu se va schimba niciodată, prin natura sa pozitivă și constructivă: întâlnirea dintre arta vie și spectatori. Schimbul energetic dintre creația live de pe scenă și rezonanța sa în sală, acel cum va fi? îmi menține nealterată bucuria de a descoperi ceva nou prin teatru în fiecare seară. Forța creativă, forța emoției, forța vulnerabilității, forța gândului, forța neprevăzutului… Forță la puterea infinit se poate chema dăruirea artiștilor ce fac o adevărată dezlănțuirea a forțelor creative să existe.

Mirela Nagâţ: Un nou spectacol de Andrei Şerban va deveni reper în stagiunea bucureşteană. Richard al III-lea se joacă în această seară la Teatrul Bulandra. E un tur de forţă, un manifest, un act de credinţă, cu multe trimiteri la ce se întâmplă azi în lume şi la noi. Marius Manole face un Richard care va rămâne în memoria publicului.

Interviu cu Andrei Şerban / Gabi Lupu: Andrei Şerban: ”Richard III” are un mesaj politic atât de puternic! Este un spectacol în care totul se întâmplă acum și aici. În lumea noastră de azi. Este ”Richard III” al lui Trump, al lui Orban și al lui Dragnea. E clar că despre ei este vorba. Acesta este poate cel mai puternic spectacol pe care l-am făcut vreodată, dar că el va stârni reacții sau va schimba ceva nu sunt naiv să cred. Acest spectacol va pune întrebări, dar nu va da răspunsuri sau rezolvări.

Monica Stoica: Lui Andrei Șerban îi iese un Shakespare la fel de nepartizan ca Shakespeare însuși. Nu condamnă, deși așa s-ar părea la prima mână. Îl arată pe diavol într-o țară și lume acaparată de ghearele diavolului. Îmblânzește monstrul politic. Scorpia. Pramatia născută dintr-un neam de pramatii.

Interviu cu Andrei Şerban / Formula AS: Prin tea­tru, poţi reface coerenţa luminii, conexiunile rupte. Iar eu simt că am obligaţia faţă de cel care a plătit biletul să-l fac să plece acasă mai reparat interior decât a venit. Nu fac teatru ca să am suc­ces. Fac tea­tru ca din toată această expe­rienţă pe care o tră­im împreună, actori şi spec­ta­tori, să simt că, deşi nu am găsit un răs­puns, am fost atins, măcar pentru o cli­pă, de viaţa cea adevărată.

Mihai Brezeanu: Pentru scurtul răgaz al domniei lui Richard 3, Andrei Şerban alege galbenul drept culoare dominantă. Pentru costume, pentru decoruri, pentru obraji. Un icter pune stăpânire peste conducător şi peste ţară. Ficatul e atacat, puterile slăbesc, moartea rânjeşte.

Interviu Andrei Şerban / Adevărul: Andrei Şerban: E un spectacol destul de complex din punct de vedere tehnic şi lucrurile nu sunt încă puse la punct. Acest spectacol s-a făcut într-un timp record, chiar pentru cineva ca mine, care lucrează în sistem american. L-am făcut într-o lună. Ştiu că, de obicei, acum se lucrează repede în România, şi în teatru şi în alte domenii, dar nu chiar în ritmul acesta. A face un spectacol de complexitatea asta într-o lună este chiar un semn de nebunie.

Răzvan Penescu: Primul șnur la Richard 3 la Bulandra a fost ca Bambi imediat după naștere, căutînd să își evalueze puterile și să prindă curajul de a porni în lume.Un spectacol împlinit care intră în faza reglajelor fine. Și un personaj titular cu o forță de seducție explozivă și periculoasă.

Răzvan Penescu: Să vezi un spectacol creat de Andrei Şerban înseamnă să arunci o privire în simbioza lui Andrei Şerban cu un text mare, cu un număr de personaje descoperite dintr-un punct de vedere personal, dar în acelaşi timp universal. Richard 3 de Andrei Şerban e o călătorie împreună în căutarea şi poate descoperirea unui alt Richard. O călătorie în care Marius Manole e cel din care ar putea / ar trebui să iasă Richard-ul pe care Andrei Şerban îl intuieşte.

Răzvan Penescu: "Ce diferenţă între lipsa de scrupule a Richard-ului lui Marius Manole şi verticalitatea împinsă până în pânzele albe a Coriolanus-ului lui Serban Pavlu şi Alexandru Darie, dar şi ce coincidenţă fericită ca doi mari actori, în două mari roluri titulare shakespeariene, să se afle simultan pe cele două scene de la Bulandra, zugrăvind lumi cu infinite nuanţe de gri, între albul cel mai pur şi negru cel mai îngrozitor!"

Luciana Antofi: Un spectacol nemilos despre noua iarnă a vrajbei noastre, îmbrăcată în costumele elisabetane caricaturizate ale Fruzsinei Nagy, de sub care protagoniștii dansează cu pricepere în acordurile inspirate ale muzicii originale interpretate live la pian de Raul Kusak (...) Și un strigăt articulat, cu subiect și predicat (căruia îi este rezervată o scenă pertinentă, în care Andrei Șerban reușește să mobilizeze toată sala) împotriva hoției, imposturii și mai ales a dictaturii care ne pândește.

Corina Dima: Shakespeare-ul montat pe scena Teatrului Bulandra, cu premiera pe 15 martie 2019 (și cu spectacole în avanpremieră, așa cum regizorul ne-a obișnuit), păstrează povestea, personajele, faptele, pe care le aduce însă în zilele noastre. Și chiar mai mult, în partea a doua, regizorul adaugă o extesie, o paralelă cu scena politică românească actuală, alăturând astfel spectacolului mesajul unui teatru social.

Cristina Bazavan: De ce generatia Netflix, iubitoare de House of cards, ar trebui sa vada Richard 3 de la Bulandra? Pentru ca e o montare istorica, despre va vorbi peste ani si e pacat sa fi fost contemporani cu ea si sa o fi ratat din … ignoranta.